ganduri revarsate

Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută….

Aş vrea ca mulţi dintre noi, un utopist ar spune chiar toţi, să ne silim spre bunătatea primordială, spre acele lucruri frumoase şi plăcute. Nu voiesc a suna a poet visător ori a vre-un soi de ipocrit care-şi tălmaceşte propriile gânduri trăgând nadejde că logosul poate suferi îndreptare. Tot ce încerc a face e să desprind câteva crâmpeie din degringolada lumii care ne înconjoară, în încercarea de-mi explica mai întâi mie iar mai apoi celorlaţi cum de ne este îngăduit a exista astfel.

Pălăvrăgeala gândurilor e asurzitoare, mai abitir decât o gaşcă de slonarzi împrieteniţi cu Bachus. Poate de asta ma fâstâcesc atât de mult să grăiesc ce vreau a spune.

Dacă v-am stârnit în vre-un fel curiozitatea vă poftesc a vă înfrumpta din rândurile mele.  Daca nu, plecând mai departe, luaţi cu voi puţină linişte, bunăstare, cuminţenie şi cumpătare.

R.C.