De ceva vreme piaţa imobiliara de la noi s-a mai potolit. Domolirea aceasta işi are rădăcinile în criza financiară care încearcă o lume întreagă. Bună sau rea, mă refer la această înfrânare a pieţei, are şi efecte pozitive. Cumpărătorii sunt puţini, oferta vastă şi asta le permite celor dintâi să fie mai exigenţi.
Mai deunăzi am fost să văd o casă nou contruită într-o zonă de dezvoltare imobiliară undeva în America. Fireşte, critic fiind din fire, am urmarit toate detaliile incepând cu zona de amplasare, căi de acces, utilitaţi şi încheind cu construcţia în sine.
Aici, o zona în care urmează a se dezvolta un proiect imobiliar este întâi de toate viabilizată. Cu alte cuvinte sunt instalate liniile elctrice, conductele de apa si gaz, sunt turnate strazile, trotuarele si facuta canalizarea. La final rezultă un ciudat câmp intins, plin de strzi şi alei, cu stalpi de iluminat public. Asta este procedura firească. Întâi infrastructura şi apoi construieşti.
Partea stanga a strazii, unde inca nu s-a construit si iarba uscata troneaza pe camp
...si partea dreapta a aceleiasi strazi.
Odată ajunşi acolo, am fost întâmpinaţi de un responsabil zonal al constructorului (field manager). Acesta, după ce în prealabil şi-a pus o cască de protecţie, ca doar ne aflam pe un şantier, a început binevoitor să ne explice care sunt limitele proprietăţii, unde sunt amplasate sistemele de irigat gazonul, colectorul apelor pluviale etc. Asculta cu interes întrebările care-i erau adresate şi răspundea cu rabdare şi la obiect detaliind toate aspectele necesare. 
Inutil să spun că o constructie recent finalizata inseamna finisată, curăţată impecabil, gazonul plantat şi întreţinut şi racordurile la toate utilităţile realizate. Prin comparaţie nu pot a nu mă gândi la constructorii noştri de acasă care după finalizarea construcţiei lasă în sarcina viitorului proprietar amenajarea în jurul contrucţiei, construirea căilor de acces şi nu arareori chiar curăţenia interioara post şantier.
Când am trecut la interior ne-a fost explicată structura construcţiei, metodele şi materialele folosite. În sufragerie ne-a fost indicat locul in care, sub niste capacele din plastic, se aflau conexiunile pentru sistemul audio 7.1, distribuirea prizelor şi a întrerupătoarelor, modul de funcţionare al şemineului, etc. 
Rând pe rând fiecare colţişor al casei a fost disecat şi explicat până în cel mai mic detaliu. În bucătăria casei constructorul ne-a explicat toate racordurile la apa, canalizare şi gaze, modul de funcţionare al cuptoarelor, aragazului, hotei, etc.
Explicarea manualului proprietarului
Dacă până aici lucrurile par fireşti cea ce a urmat m-a impresionat de-a dreptul. După 2 ore de explicaţii şi plimbări prin toată casa, lovitura de graţie a fost prezentarea manualului proprietarului. Prima pagină prezintă toate adresele şi numerele de telefon utile din zonă: spitale, biroul şerifului, scoli, grădiniţe, centre comerciale şi altele asemenea. Un capitol era dedicat modalitaţii de contact al constructorului pentru situaţii de garanţie, garnţie care, apropos, este de 10 ani pentru chestiile structurale şi instalaţii şi 2 ani pentru restul. Pagina următoare prezenta modalitatea de contact a constructorului în cazul unei urgenţe. Tot aici erau şi definite în mod clar urgenţele: ţevi sparte, robinete care picură, defecţiuni la climatizare şi multe altele. Alte capitole explicau funcţionalitatea sistemului fotovoltaic, a pompelor de apă caldă, a distrugatorului de gunoaie (puţin forţată traducerea lui garbage disposal) şi a tuturor celorlalte aparate de prin casă.
Construcţia este racordată la toate utilităţile iar noului proprietar îi este indicat în manual un număr de telefon unde să sune pentru ai fi transferate pe numele său toate contractele pentru utilităţi. Panourile fotovoltaice instalate pe 
casă, de dimensiunea ţiglelor, astfel încât de la distanţă cu greu le poţi distinge, reduc semnificativ factura de electricitate. Factura unui viitor vecin de pe stradă, pentru o luna de vară când aerul condiţionat centralizat funcţionează foarte multe ore pe zi, era de doar 6 dolari, faţă de cam 350 cât costă consumul lunar pentru o casă de acea dimensiune.
Cu toate ca, din punctul meu de vedere, construcţia era impecabilă, viitori proprietari au avut câteva doleanţe pe care constructorul şi le-a însuşit urmând a desemna o echipă care sa facă modificările cerute. Mai mult decât atât, viitorii proprietari au fost sfătuiţi ca la o lună după ce se vor fi mutat în noua casă, să întocmescă o listă cu eventualele remedieri, corecturi sau modificări pe care le consideră necesare şi să le transmită constructorului spre soluţionare.
Pe tot parcursul prezentării casei, reprezentantul constructorului a purtat cască de protecţie şi peste papuci nişte huse de protecţie din nylon, astfel încât să nu murdărească mochetele sau să zgârie pardoseaua. 
De ce oare noi nu ridicăm atâtea pretenţii constructorului? De ce pretenţiile şi aşteptările ne sunt atât de modeste? Capitalismul naşte concurenţa. Concurenţa creşte calitatea serviciilor şi a produselor, reduce preţul şi creşte pretenţiile clientului. Dacă eu refuz să cumpar, sa spunem, un apartament, din cauza calităţii proaste a finisajelor, pseudo-dezvoltatorul îmi râde în nas pentru că ştie că din cei care-mi vor urma tot va găsi unul care sa accepte calitatea îndoielnică. Nu este în zadar să-ti creşti pretenţiile, chiar dacă alţii nu o fac. Odată cu trecerea unei generaţii lucrurile se vor îndrepta. Pe banii tăi eşti stăpân şi e dreptul tău să ceri cât mai mult pentru ei. Alţii o fac! De ce să nu procedăm la fel?
