Archive for June, 2009

23
Jun

Individualizare versus socializare

   Scris de: Radu Cristea    in Amalgam de gânduri

Dorinţa de socializare, nu mă refer aici la trecerea în proprietatea întregului popor a principalelor mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată ci la procesul de integrare socială a unui individ într-o colectivitate, ne face să acţionam adesori împotriva simţirilor personale. Ficare îşi doreşte să fie plăcut şi respectat. Toţi îşi doresc un loc pe lista existenţei sociale. Există posibilitatea, însă, ca în drumul spre socializare, din politeţe excesivă, altruism sau alte raţionamente să nu faci altceva decât să te tranformi într-un preş călcat sistematic în picioare.

Lucurile nici nu ar fi pe atât de grave dacă sprijinul necontenit pe care îl acorzi celor ce-ţi cer ajutorul ar fi înţeles ca atare şi nu ar abuza de acesta. Dacă, în plan personal, ajuţi pentru că aşa vrei, aşa eşti constituit sau educat, problema rezidă în curtea celor pe care îi ajuţi. Aceştia din urmă vor pretinde prietenii, amiciţii sau chiar simpatii personale doar pentru a-şi satisface agenda personala de nevoi. E de la sine înţeles că eşti căutat, că telefonul îţi sună continuu, dar toate astea pentru motive cât se poate de greşite.

Cu siguranţă nu sunt puţini între voi, distinşi cititori, care aţi fost surprinşi de dezamăgire sau chiar devastaţi de neaşteptata trădare a încrederii acordată sau investită în presupuse prietenii. Când acest fenomen are loc, această întâmplare, mai cu seamă când se repetă la nesfârşit începi să te gândeşti, să formulezi strategii, să găseşti căi de a evita persoanele care te dezamăgesc, de a ocoli situaţiile în care, în mod invariabil, sfârşeşti ca victima a profitorilor. Nu, nu sunt de principul să dăm foc la magazie ca să scăpăm de şoareci. Totuşi, revelaţia înşelaciunii, atunci când are loc, crează confuzie, întâi de toate, complicând şi mai mult lucrurile. În acele momente întrebări de genul “cum a putut…? cum a fost în stare…? cum a îndrăznit…?” îţi năpădesc mintea şi rămân retorice.  Astfel de momente de criză sau dileme dezorientative au fost atent analizate de Carl Jung şi altii. Momentul dezorientării se intalează atunci când realizezi că aşteptările ţi-au fost dărâmate. Cine este proprietarul aşteptărilor? Fireşte că tu.

Soluţiile sunt multiple. Întâi de toate trebuie ca raţiunea să-şi regăsească bine meritatul loc de principal hotărâtor al acţiunilor proprii. Nu m-aş duce atât de departe încât să dau dreptate gândurilor englezlui din Jurnalul Fericirii a lui Steinhardt, care din altruism alege să-şi bea ceaiul în casă, totuşi câteva soluţii de mijloc pot fi aplicate. N74_7-lg

Soluţia 1. Înfrânează-ţi aşteptările. Nu înseamnă să nu visezi, să nu ai aspiraţii, înseamnă sa abordezi un mod de gândire critic. Asta presupune un efort mental mai mare în a judeca lucrurile nu după aparenţe ci în profunzime, după esenţa lor. Acest lucru se realizează şi prin stabilirea şi, foarte important, păstrarea standardelor proprii. Nu te baza pe alţii pentru atingerea ţintelor personale, fa-o de unul singur. Eşti cel mai de încredere om pe care-l ai. Educaţionaliştii numesc asta învăţarea independentă, Jung denumeşte acest lucru drept individualizare.

Soluţia 2.  Nu-ţi oferi ajutorul imediat. Aşteaptă să-ţi fie cerut sprijinul de mai multe ori înainte de a-l oferi. Când îl oferi, fi sigur că vrei să o faci şi nu aştepta nimic înapoi. Dacă ai luat o decizie conştientă, accept-o ca atare. Dacă intervin anumite tipare (ex. persoane care-ti cer bani împrumut dar în mod repetat întărzie sau chiar nu îi mai inapoiază) crede în tipar şi nu în aşteptările personale şi bazează-ţi decizia pe acesta.

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter
4
Jun

Sentinţe definitive împotriva taxei de poluare

   Scris de: Radu Cristea    in Talmeş-balmeş

În lipsă de subiecte interesante, parasit de muza inspiraţiei, m-am gândit că dacă tot sunt primul român care a caştigat în instanţă dreptul de a înmatricula un autoturism fără plata taxei de poluare, să adaug un scurt material publicat în Evenimentul Zilei, pe această temă.

Până când ministrul mediului, Nicolae Nemirschi, va micşora taxa de primă înmatriculare, triplată de guvernul Tăriceanu în decembrie 2008, există un român care a reuşit să o desfiinţeze în justiţie.

Este şi cazul unui locuitor al judeţului Cluj, care a câştigat irevocabil în justiţie dreptul de a-şi înmatricula maşina fără să plătească vreo taxă. Aceste sentinţe nu pot fi considerate precedente juridice, dar ele pot inspira şi alte instanţe.

„Mi-am dat seama că era vorba despre o discriminare“

Primul clujean care a câştigat irevocabil dreptul să-şi înmatriculeze maşina este Radu Cristea. El este chiar fratele avocatului Florin Cristea, cel care l-a reprezentat în procesul împotriva Serviciului de Înmatriculări de pe lângă Prefectura Cluj.

Radu Cristea şi-a cumpărat o maşină second-hand din Germania. „Ca să o înmatriculez am fost obligat să plătesc taxă de poluare, iar pentru o altă maşină, un Logan, nu. Atunci am decis să mă adresez justiţiei, pentru că este dreptul meu. M-am gândit de la început că o să câştig, deoarece mi-am dat seama că era vorba despre o discriminare, care creează diferenţe între cetăţenii români“, susţine Radu Cristea. Instanţa s-a pronunţat în cazul lui pe 26 septembrie 2008.

Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, deoarece statul, prin Prefectura Cluj, nu a făcut recurs. „Tratatul European are prevederi clare la libera circulaţie a mărfurilor între ţările din UE. Dacă un cetăţean din altă ţară a UE nu plăteşte o taxă pentru reînmatricularea unui autoturism la el în ţară, în România acest lucru nu este valabil“, a spus avocatul Cristea.

„Discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deşi în preambulul Ordonanţei 50/2008 (din 1 iulie – n.r.) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic“, s-a pronunţat judecătorul Cristi Danileţ, de la Tribunalul Cluj, care a admis cea de-a doua acţiune.

„Un precedent care poate inspira alte instanţe

Profesorul de drept Gheorghiţă Mateuţ susţine că în cazul sentinţei dată de Tribunalul Cluj, în legătură cu înmatricularea unor maşini fără plata taxei auto, se poate vorbi despre existenţa unui precedent. „Se poate invoca practica judiciară a instanţei, dar acest fapt nu reprezintă izvor de drept. Putem vorbi doar despre un precedent, care nu este obligatoriu, dar poate inspira şi alte instanţe“, a mai spus Mateuţ.

Potrivit profesorului clujean, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să intervină pentru ca această situaţie să poată deveni o practică unitară, valabilă în toate instanţele. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are rolul constituţional de a uniformiza practicile judiciare. Practica unitară înseamnă ca în legătură cu aceeaşi problemă de drept să există aceeaşi rezolvare“, a spus Mateuţ.

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter