Sărbătorile de iarnă au un farmec aparte. De departe par a fi cele mai plăcute, relaxante şi îmbucurătoare. Naşterea Domnului şi anul nou la creştini, Hunukah- sărbătoarea luminii si anul nou pentru  evrei,  sunt prilej de reîntâlnire, de bucurie şi comuniune, de împărţit daruri celor dragi, de petrecere.

 În mod firesc atât înaintea cât şi în timpul acestor sărbătorii, oamenii îşi urează unii altora sănătate, belşug, bucurii şi altele asemenea.  Sunt transmise răvaşe de felicitare aşternute pe bătrâna hârtie, electronic prin sofisticate maşininării ale secolului în care trăim sau verbal, personal.  Între prieteni şi cunoscuţi, persoane apropiate, adeseori, înaintea sărbătorilor se transmit urări precum şi dacă nu ne mai vedem, să ai sărbători fericite! De câte ori aud o astfel de urare gândul mă duce, în mod involuntar, la situaţia în care voi mai întâlni acea persoana înaintea sărbătorilor, deci dacă ne mai vedem, atunci să nu mai am sărbători fericite?  Antipodul situţiei la care se referă prima jumătate a frazei nu implică, în mod automat, un antipod al celei de a doua jumătăţi.  Fireşte că o astfel de urare nu ia în calcul o astfel de posibilitate şi cel care o transmite nu se gândeşte nicidecum la a nu-ţi dori binele şi fericirea în cazul revederii anterior sărbătorilor.  Cu toate acestea încă de mic copil chicoteam, comentam şi interpretam critic de câte ori auzeam o astfel de urare.  Din aceste considerente prefer să fac urări de bine fără introducerea unor condiţii în frază, de genul şi dacă nu ne mai vedem….

Share this: