Lumea complexă a negoţului este în aparenţă, cât se poate de clară. După cum, în mod clar, principiul de bază al economiei defineşte valoarea ca fiind determinată de satisfacerea unei nevoi tot la fel de clară este şi înţelegerea, fie ea verbală fie scrisă, între negustori. De partea asta a bătrânilor Carpaţi, cuvântul dat este cuvânt, e mai mult decât o vorba aruncată aiuristic şi fără temei, este o întreaga filozofie a onestităţii. Poate ca din aste motive, principialist fiind şi eu, aştept acelaşi lucru, cinste şi corectitudine va să zică, din partea celorlalţi.
Cărările îndeletnicirilor mele zilnice mă obligă a interacţiona, profesinal vorbind, cu feluriţi oameni. Deşi în genere lucrurile decurg aşa cum voiesc parţile, adică ambele nu doar una din ele, totuşi, nu de puţine ori se întâmplă şi altfel. Am descoperit şi nu de curând, o specie nouă. Darwin se poate mândri. Aceasta specie, cu voia domniilor voastre, am s-o numesc homo ţeparus (nu, nu e pe latina). Elementele constitutive ale anterior numitei specii par să se dezvolte de minune în partea cealaltă a Carpaţilor. Dar ca să nu fiu rău spun că răzleţe exemplare ale homo ţeparus se mai găsesc rătăcite şi pe la noi.
La prima interacţiune cu această specie rezultatele finale au fost cu totul diferite de cele scontate. Adică pe dulcele notsru grai românesc, am luat ţeapă! Forma, cuantumul, locul sau momentul sunt irelevante. Important este că mirarea-mi fu extraordinară. Eu!?, îmi repetam neîncrezător. Nu, nu puteam fi atât de naiv şi credul. Ei, uite ca am fost. Trufia însă te face să crezi că o singura astfel de întâmplare te face să cunoşti la perfecţie netrebnicia, murdăria, lăuntricitatea felului în care homo ţeparus acţionează. În consecinţă iţi pare reprobabil dacă o păţeşti din nou. Ei bine, nu vreau a zduncina credinţa nimanui în divinitate, nici măcar a mea, când spun, tocmai bazat pe acesta, că o a doua şansa e creştinească. Că a crea stereotipuri, a cataloga o gloată din cauza unui singur ins, nu este firesc. Însă curând am avut să aflu cât de greşită este o asftfel de abordare. Pragmatismul spurcat, izvorât parcă din străfundurile împărăţiei danteniene, pare să fie soluţia cea bună. Şi atunci care să fie în final modul de abordare? Să-mi curm oare orice percepte dobândite prin educaţie, să-mi calc principiile în picioare şi să mă alătur şleahtei care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util şi avantajos lor, mai întâi de toate? Nu! Cu siguranţă nu am s-o fac. Mai degrabă voi vorbi fără istov, îi voi face pe cei din jur constienţi de pericolul pe care homo ţeparus il reprezintă pentru noi toţi. Lătra-voi precum coiotul în pustiu? Nu ştiu, însă e cert că cei ce vor avea urechi de auzit vor auzi.
One comment
Poftiti de comentati